Educatia emotionala – o misiune extinsa pentru scoli

Comentariile sunt închise pentru Educatia emotionala – o misiune extinsa pentru scoli

Vezi articolul publicat aici

Principala speranta a unui popor consta intr-o educatie corecta a tineretului sau. ERASMUS

In aceaste vremuri in care tot mai multi copii si tineri nu reusesc sa-si stapaneasca supararea, sa asculte sau sa se concentreze, sa-si domoleasca impulsurile, sa-si asume raspunderea pentru ceea ce fac sau sa-si manifeste sentimentele fata de ceea ce afla sau invata, demersurile care sigur merita atentia noastra cu totul speciala sunt programele de educatie emotionala si comunicare empatica.

Pentru ca viata de familie nu mai ofera un sprijin sigur pentru tot mai multi copii, scoala ramane singurul loc in care comunitatea poate rezolva deficientele competentelor emotionale si sociale ale copiilor si tinerilor.

Educatia emotionala implica un mandat largit pentru scoli, care trebuie sa recupereze ceea ce famiiile n-au reusit in privinta adaptarii tinerilor la societate. Aceasta misiune plina de raspundere presupune doua schimbari majore: profesorii trebuie sa mearga dincolo de indatorirea traditionala, iar membrii comunitatii sa se implice mai mult in viata scolilor.

Daca exista sau nu in mod explicit ore dedicate educatiei emotionale conteaza mai putin decat felul in care sunt predate aceste lectii. Calitatea profesorului este foarte importanta avand in vedere ca el este lider la clasa, si in sine un model – o lectie de facto in domeniul competentei emotionale, sau a lipsei ei. De cate ori profesorul reactioneaza fata de un elev, alti 20 sau 30 invata o lectie.

Dincolo de pregatirea profesorilor, educatia emotionala ne largeste perspectiva indatoririlor scolilor in sine, transformandu-le intr-un agent social mai explicit, care trebuie sa umareasca faptul ca acesti copii trebuie sa invete lectiile esentiale ale vietii – o revenire la rolul clasic al invatamantului.

Aceasta perspectiva mai larga presupune, in afara de programele specifice, folosirea ocaziilor ivite la ore si in afara lor de a-i ajuta pe elevi in momentele de criza personala si de a le transforma in lectii de competenta emotionala. Nu ajung insa doar predicile despre valori tinute copiilor la clasa, ele trebuie aplicate in practica, pe masura ce copiii isi formeaza capacitatile fundamentale emotionale si sociale. In acest sens educatia emotionala merge mana in mana cu educarea caracterului, cu dezvoltarea morala si civica.

Educatia emoțională și educarea caracterului copiilor, este caracteristica cea mai importantă a meseriei de dascal, ca parte a eforturilor lor de a reduce violența în rândul copiilor, de a micșora numărul problemelor de comportament și personalitate precum si de a reduce comportamentele riscante, cum ar fi fumatul și consumul de alcool si droguri.

Iar dincolo de aceste probleme, apar si probleme de natura emotionala cum ar fi depresiile, anxietatile, singuratatea, deprimarea, de care unii scapa foarte greu, simtindu-se prinsi ca intr-o capcana cu efect toxic.

Nu putem prezice viitorul, insa putem ajuta la formarea acestuia.

Principala speranta a unui popor consta intr-o educatie corecta a tineretului sau. ERASMUS. Vezi articol original aici